POZITIV

IMG_3653Unul dintre sensurile cuvântului „pozitiv” este „imagine fotografică la care distribuția luminii și a umbrei este identică cu cea reală”. Cum imaginea se numără printre hobby-urile mele, mă gândesc că nu e rău să aștern câteva gânduri despre aceasta, mai ales că prietenul Nicolas Bratu tocmai a inițiat o publicație online pe care a botezat-o… „POZITIV”.

Recitesc cartea lui Michael Freeman, „101 ponturi de bază în fotografia digitală”, specializat în scrieri de călătorie, arhitectură și artă asiatică. În primul capitol, autorul amintește remarca lui Edward Weston: „Dacă aștept ceva bun aici, pierd altceva bun în altă parte”. O dilemă cu care m-am confruntat de nenumărate ori, calea aleasă spre a ieși la liman nefiind probabil cea mai potrivită. Între două trenuri, presat de timp, mi s-a întâmplat să renunț la unele subiecte în favoarea altora, neștiind nici în ziua de azi dacă am procedat bine sau rău. Pe de altă parte, cu fiecare drum peisaje reale s-au suprapus celor interioare, sporindu-mi bogăția descoperirii prin călătorie. Chiar imagini văzute în treceri grăbite, între două trenuri, mi-au modulat optica pentru a înțelege mai bine geografia spirituală a locurilor vizitate.

Revenind la definiția pozitivului, sfatul lui Michael Freeman e să fotografiezi subiectul (scena) așa cum se înfățișează ochiului la momentul în care te afli acolo, pentru că e posibil să nu ai a doua șansă. Orice fotograf râvnește să surprindă subiectul într-o lumină bună, la „momentul decisiv”. Numai că acest lucru nu este întotdeauna posibil. De aceea, chiar dacă nimerești într-un loc la miezul zilei, nu ezita să iei (măcar) un cadru. În afara timpului, n-ai nimic de pierdut. Poți să te întorci la răsărit sau în orice alt moment, dar dacă acest lucru nu merge, ai făcut cel puțin o fotografie.

Mi se-ntâmplă să ezit în a declanșa, ceea ce – în cazul fotografiilor de reportaj – poate fi fatal, pentru că în astfel de situații sincronizarea și circumstanțele sut neiertătoare. „Ezită și vei pierde fotografia” spune fotograful invocat mai sus. Nimic mai adevărat. Dacă în mintea mea, argumentele pentru întârzierea declanșării par întemeiate, acestea pălesc în fața privitorului. Acum câțiva ani, într-un orășel medieval din Toscana, am lăsat șovăiala la o parte și, în timpul unei ploi scurte de vară, m-am jucat cu aparatul, fotografiind oamenii grăbiți să se adăpostească. Cadrele n-au fost deloc rele. Așadar, curaj!

În încheiere, doresc să salut inițiativa camaradului Nicolas și să-i mulțumesc pentru creditul acordat unuia care, în general, scrie „negativ”. Mi se trage (probabil) de pe vremea când fotografiam pe film și, așa cum știe orice fotograf, fără „negativ” nu se putea obține „pozitivul”.

Anunțuri