PROSTITUŢIE PENTRU 23 DE LEI…

Hotărât lucru, am picat de prost!… Mi-am permis să aplic regulamentul şi să elimin din examenul de bacalaureat trei candidaţi prinşi cu mâţa-n sac, „inspirându-se” de zor din fiţuici. Cu alte cuvinte, am cutezat să fac pipi contra vântului, pentru că astfel poate fi ilustrată „nesăbuinţa” mea de a aplica regulamentul într-o ţară unde nimeni nu respectă nicio regulă. Când faci pipi contra vântului, te uzi! M-am udat şi eu bine, când „binevoitorii”, preocupaţi de cariera infractorilor, au început să dea telefoane şi să reclame comportament meu incalificabil. Cui? Nu spui… Oameni de bine, în orice caz.

Împricinaţii, trei la număr, pasionaţi până peste poate de opera nemuritorului Eminescu, „trăgeau” tare să-i depăşească pe „amărâţii” care, cât de cât, învăţaseră; două muieri de vreo patruzeci de ani (seraliste pesemne) şi un flăcău, proaspăt absolvent, eminescian pur-sânge. Ghinionul lor au fost camerele de luat vederi. Dacă până anul trecut, mai c-o şpagă, mai c-o miloagă, îl înduplecai pe supraveghetor, ei bine, de când cu Funeriu (fie-i amintirea uşoară!) nu prea mai merge. Deşi, încet-încet, şi lui Big-Brother începe să i se-mnmoaie… Mulţi dintre supraveghetori se prostituează (termenul nu-i greşit!) pentru 23 de lei pe zi (cu atât e plătit un asistent la comisia de bac). De ce se prostituează? Pentru că, deşi îl vede copiind, asistentul îl lasă pe candidatul care fraudează nepedepsit. În ciuda semnăturii pe documentul cu regulamentul de desfăşurare a examenului. Regulament care, înainte de începerea examenului, este adus la cunoştinţa candidaţilor şi semnat de aceştia. Dar, ce contează o semnătură dată cu puţin timp înainte, când în joc sunt atâtea interese, orgolii, rivalităţi ş.a.?

Trebuie să menţionez că, din pricina sumei ridicole şi a compromisurilor, mulţi colegi refuză să participe la supraveghere. Cinste lor!

Prostituţia asta intelectuală e mai condamnabilă decât atunci când îţi pui curul la bătaie pentru pâinea de zi cu zi. Cei ce o practică nu se pun în pielea elevilor conştiincioşi, frustraţi de indiferenţa supraveghetorilor la vederea unui candidat care fraudează şi care ajunge să obţină o notă mai mare decât cel corect. Între târfa de pe marginea şoselei de centură şi cel care priveşte nepăsător pe cel ce fraudează examenul (pentru 23 de lei), oprobriul nu se-ndreaptă spre prima, ci spre al doilea. Ce sentiment mă-ncearcă faţă de cel ce dă telefoane pentru a lua apărarea candidaţilor prinşi cu mâţa-n sac? Judecaţi şi dumneavoastră… E scârbă, amestecată cu silă.

Dac-aş avea talentul lui Caragiale, aş aşterne întâmplarea în cuvinte meşteşugite. Dar nu-l am. Tot ce pot spune e că realitatea prezentului întrece imaginaţia marelui dramaturg. Greaţa ce l-a încercat pe autorul schiţei „Bacalaureat” mă-ncearcă şi pe mine. Noroc cu ottonelul pe care-l am la rece şi pe care-l folosesc ori de câte ori mi-e greaţă. Din păcate (ori poate din fericire) voi apela la el din ce în ce mai des… După cum „merg” lucrurile în învăţământ, ne vom prostitua (citeşte „adapta”) din ce în ce mai des. Totul e să bei ceva tare, să-ţi treacă greaţa…

P.S. Ştiu că textul de mai sus va trezi unora reacţii de genul: Ia uite-l bă, pe-ăsta!… Cine se crede, prăpăditu’! Ce, el n-a copiat la viaţa lui, băga-l-aş… Ne dă el lecţii de morală, futu-l în…

Tocmai de aceea, m-am hotărât să nu mă mai prostituez pentru 23 de lei. Nu de alta, dar lubrifiantul, prezervativele şi altele depăşesc suma asta şi ies în pierdere…