Credit didactic, nu credit politic

IMG_1075

Oraşul nostru a fost azi gazda ministrului educaţiei, Remus Pricopie. Încă tânăr la cei 44 de ani, fotogenic, bun comunicator, Pricopie le-a vorbit profesorilor şi elevilor adunaţi în sala de festivităţi a Colegiului „Al. Vlahuţă”. Numele lui Victor Ponta a fost invocat în câteva rânduri, (re)amintind auditoriului partidul din care face parte domnul ministru, PSD. Ca şi mai-marele său, Remus Pricopie este doctor (în politică). Apropo, un consilier local social-democrat m-a asigurat că nu e vorba de o vizită politică (suntem în campanie electorală), ci de una de stat. Să-mi cadă aparatul din mână când am auzit! Eu ştiam că vizitele de stat se desfăşoară după un anumit protocol, între şefii de stat, durează câteva zile şi, nu în ultimul rând, sunt…politice!

La vorbe se pricepe domnul ministru. Pozează în reformator. Să-i ajute Dumnezeu! Nu ştiu de ce, gândul m-a dus la un înaintaş al său, Simion Mehedinţi care, la o vârstă apropiată de cea a lui Pricopie, în 1918, devenea ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Plin de idei, decis să reformeze în profunzime, a fost cel mai reformist membru al echipei conservatoare. Printre altele, intenţiona perfecţionarea criteriilor de selecţie a profesorilor universitari. În opoziţie cu Pricopie, nu-i plăcea politica. Nu-i plăceau nici cei consacraţi de autoritatea unui culegător de voturi, ci numai cei consacraţi de autoritatea corpului didactic, după norme bine stabilite. „Credit didactic, nu credit politic – aceasta trebuie să fie indicaţia pentru viitor, şi aceasta e singura cale pentru ca viaţa profesorimii să înceteze de a mai fi atinsă de vulgarităţile obişnuite ale politicii”. În opinia lui Mehedinţi, reforma nu e cu putinţă „dacă nu vom ajunge la o totală dezlipire de cluburile politice”. În 1871, Maiorescu reclama aceleaşi stări de lucruri: „Fiindcă pe această cale, toate şcolile noastre devin nişte cuiburi de intrigi politice spre minarea instrucţiunii publice”. Oameni de altădată…care credeau în emulaţia elementelor de valoare. „Deschizând cariere şcolare pentru triumful celor vrednici, se va vedea de la sine că spre carierele pur politice nu se abat decât fructele seci ale învăţământului”.

Mi-a prins bine întâlnirea cu domnul ministru Pricopie. Nu în fiecare zi întâistătătorul educaţiei româneşti calcă pragul şcolii noastre. Mi-a prins bine pentru că mi-a reamintit de S. Mehedinţi şi de cartea sa, „Către noua generaţie”. Peste câteva zile, la Focşani, voi participa la manifestările prilejuite de „Zilele Simion Mehedinţi”, unde mă voi reîntâlni cu universitari dragi mie, de la Şerban Dragomirescu la Gheorghiţă Geană, cu nepoata savantului, Simona Mehedinţi-Aslan, cu alţi iubitori ai operei geografului. Cu toţii ne vom reaminti cuvintele lui, rostite cu mai bine de o sută de ani în urmă: „Iar cel din urmă şi cel mai mare om politic al şcolii va fi acela care va da politica afară din învăţământ”.