LOCAL? E SINGURUL LUCRU CARE CONTEAZĂ!

În cel mai recent articol de opinie, „Sensul Râmnicean, Echipa şi conceptul de prietenie”, profesorul şi publicistul Petrache Plopeanu porneşte de la premisa că echipa ziarului „nu este cu adevărat o echipă”, lucru cu care sunt de acord. Motivele sunt multe şi nu este acum momentul să le dăm la iveală. Cu altceva nu sunt de acord. Cu pricina pentru care – zice domnul profesor – echipa nu e echipă, anume aceea că nu există relaţii de prietenie între redactori. Din punctul meu de vedere, o echipă poate exista şi funcţiona foarte bine şi dacă membrii nu sunt prieteni. E suficient respectul reciproc, dorinţa de a face ceva şi motivarea componenţilor. Sorin Preda, doctor în ştiinţele comunicării şi autorul cărţii „Jurnalismul cultural şi de opinie”, spune că „În presă, ca şi în politică, prieteniile nu ţin prea mult. Ţin atât cât interesul rămâne comun ambilor parteneri”.
Publicistul aduce în discuţie pericolele care pândesc apariţia ziarului. Între aceste pericole, identifică „dizolvarea echipei”. Încă nu sunt lămurit. Dacă „Sensul” nu înseamnă o echipă, atunci despre dizolvarea cărei echipe este vorba? Dizolvarea echipei „s-ar putea produce dintr-o anumită neînţelegere de către unii membri ai acestei echipe a conceptului de prietenie şi a legăturii lui cu ideea de adevăr şi echipă”. Aşadar, domnul profesor identifică în redacţie potenţiali inşi care ar pune în pericol „echipa”.
În continuare, aflu că ziarul este rezultatul muncii mai multor oameni, dintre care unii sunt cunoscuţi „chiar pe plan naţional”. Trudesc de peste cinci ani la acest ziar, dar abia acum aflu că avem printre redactori intelectuali cunoscuţi în toată ţara. În calitate de redactor-şef nu poate decât să mă bucure acest lucru. Problema e că încă nu i-am identificat pe aceşti intelectuali. Îl rog aşadar pe domnul Plopeanu să ni-i arate.
Ce mai găsesc în textul domnului profesor? Ideea că publicaţia „arată diferit şi mai substanţial, faţă de prima serie de până în vara lui 2010”. Nu ştiam că ziarul a avut o „primă serie”, încheiată în vara lui 2010. Asta înseamnă că acum se află la seria a II-a? În ceea ce priveşte opinia că „Sensul râmnicean” e mai substanţial „acum” decât „atunci”, sunt sceptic. Sugerez domnului profesor să recitească arhiva, poate-şi schimbă punctul de vedere. Mai multă substanţă ca-n primii ani de apariţie n-o să aibă ziarul acesta niciodată! În ciuda numelor cunoscute „chiar pe plan naţional”. Şi, apropo de „plan naţional”… „Sensul” e un ziar local, făcut de râmniceni pentru râmniceni. Nu ne deranjează că în paginile sale semnează şi intelectuali de anvergură naţională, dar îi preferăm pe cei implicaţi local, provincialii devotaţi comunităţii. Misiunea noastră este să scriem despre viaţa de zi cu zi a oamenilor obişnuiţi. Nu ne încălzeşte cu nimic că intelectualul X sau Y este cunoscut şi (posibil) apreciat la Bucureşti, dacă la Râmnicu Sărat este necunoscut.
Îmi place motto-ul unui ziar local american, Free Press, din Pensylvania: „Sută la sută local din 1881”. Cum spune şi redactorul Jim Sachetti, de la Press-Enterprise din Bloomsborg (Pensylvania): „Local? E singurul lucru care contează”. Fie că redactorii sunt prieteni, fie că nu.