PRETEXTE ŞI FRAZE PENTRU A AMĂGI LUMEA

Mihai Eminescu a fost un ziarist sincer, pătimaş, implicat politic şi profund subiectiv. A avut un respect deosebit pentru cuvântul scris, iar întreaga sa operă ziaristică a fost construită pe un „sâmbur moral”. Nu a făcut „negoţ de principii” cu „panglicarii”. Eminescu ar trebui să fie un model pentru jurnaliştii de azi, în luptă cu politicienii „fără caracter şi sâmbur moral”, pentru care „binele statului e numai un pretext, iar binele propriu ţinta adevărată”.
Necunoscătorii textelor eminesciene îl prezină pe Eminescu drept un ziarist imparţial, obiectiv. E un mit care nu face decât să denatureze personalitatea gazetarului de la „Timpul”. Iluzia limbajului neutru în cazul Eminescu este artificial întreţinută, în condiţiile în care se ştie că jurnalistul a luptat până în ultima clipă cu „principiile machiavelice ale roşilor” (liberalii de atunci). Eminescu însuşi nu s-a declarat niciodată echidistant, aşa cum procedează astăzi mai toţi analiştii politici de doi bani care apar la televiziune. Poetul a urmărit, prin textele sale, promovarea intereselor fundamentale ale neamului.
Într-un articol din 1880, Mihai Eminescu cerea partidelor politice să se conducă după principii care să nu fie numai „pretexte şi fraze pentru a amăgi lumea” – „Ceea ce se cere însă de la ele în mod absolut e ca să rămână pururi credincioase lor însele, să nu se abată de la calea ce şi-au prescris-o, pentru ca alegătorii şi poporul în genere să ştie cu cine are de-a face. Părerea noastră este că niciun partid onest, oricare ar fi principiile lui, nu e nefolositor ţării. Principiile greşite pe mâna unor oameni oneşti sunt mai folositoare decât principiile foarte bune în mâinile unor panglicari. Căci adevărul într-un stat nu stă atâta în idei, pe cât în caracter şi sâmburul moral. Seriozitatea de caracter şi de aspiraţiune formează adevărata greutate a unui grup de oameni politici, nu bruma de idei culese de prin cărţi”.
Pentru câte dintre partidele de azi „principiile sunt doar pretexte şi fraze pentru a amăgi lumea”? Sau, mai bine zis, există azi partide pentru care principiile nu sunt decât „pretexte şi fraze pentru a amăgi lumea”?
Are cineva cutezanţa să-l contrazică pe ziaristul „Timpului”? Noi credem că nu, pentru că publicistica politică a lui Eminescu rămâne cel mai bun manual de jurnalism naţional. Aşadar, dacă nu l-aţi citit pe ziaristul Mihai Eminescu, e timpul s-o faceţi! Una dintre lecţiile pe care ni le dă gazetarul bucureştean de altădată este că un jurnalist trebuie să fie un „lup sanitar”, un „dulău de rasă”, nu un maidanez năpârlit care dă din coadă şi linge cizmele stăpânului.