CRUCIADA DE RECUPERARE A SPIRITULUI ROMÂNESC

„Am scris de atâtea ori despre cultură şi foarte puţine reacţii vizibile am avut ca feed back, încât înclin să cred că aceste pagini sunt cu totul şi cu totul inutile!” declară profesorul Petrache Plopeanu, responsabilul paginilor culturale de la „Sensul râmnicean”, într-un text intitulat „Cultura moare, dar nu se predă, ori un simplu merde!?”. Multe, puţine, e bine că aceste reacţii există. În general, cultura suscită un interes mai scăzut decât alte subiecte, cu atât mai mult într-o ţară ca România şi într-un oraş ca al nostru, în care dacă eşti văzut cu o carte în mână pe o bancă din grădina publică eşti luat drept ciudat. Aşadar, nu trebuie să se teamă domnul profesor de puţinătatea reacţiilor la articolele culturale din ziarul local. Domnia Sa se adresează unei elite, iar la Râmnic elita este sublimă dar lipseşte (aproape) cu desăvârşire. În afară de asta, prea mult talent în scrierea textelor strică, pentru că posesorul lui este tentat să-l pună în valoare literaturizând textul. Or, scrisul jurnalistic nu prea are de-a face cu cel literar sau, mai bine spus, are de-a face tot mai puţin.
În continuarea textului său, gazetarul „Sensului” se contrazice întrucât spune că „Nu este cazul să manifestăm aici acel patriotism local care de cele mai multe ori cade într-un ridicol absolut!”, după care cade tocmai în acest păcat militând nici mai mult nici mai puţin pentru un naţionalism local: „De ce să nu credem că de aici trebuie să pornească acel imbold cultural, acel imbold naţionalist care să reunească, să facă o a doua unire a celor trei provincii româneşti, într-o nouă alcătuire naţională, una pentru secolul acesta!?”. „Să facem în aşa fel încât de aici de la Râmnic prin cultură să pornească renaşterea unei conştiinţe a românului secolului XXI!”. În opinia distinsului istoric, rolul declanşator al acestei „renaşteri” ar reveni tinerilor râmniceni, tineri cărora li se vor alătura românii din ţară (nu şi din străinătate?) „pentru a face o nouă unire, de ce nu?, aici la Râmnic!”.
Deci, istoricul Petrache Plopeanu vede la Râmnic epicentrul renaşterii culturale a României. În opinia sa, „cultura nu trebuie nici să moară, nici să se predea”, ci să formeze o nouă conştiinţă românească.
Pe parcursul articolului, autorul trece de la agonie la extaz. Dacă la început se întreabă dacă paginile culturale sunt sau nu utile, la final se înflăcărează şi-i împroşcă cu rahat pe nihilişti.
Spre deosebire de domnul profesor Plopeanu, nu cred că Râmnicul poate fi un „imbold cultural” şi „naţionalist”. Poate că Domnia Sa cunoaşte mai bine realităţile urbei, dar… sunt sceptic în privinţa ideilor plopeniene. Mai mult, mi se pare extravagant să afirmi că aici poate începe „cruciada de recuperare a spiritului românesc”. Unde, domnule profesor? Într-un oraş abulic, ţiganizat, abrutizat, din care tinerii valoroşi (pe care-i invocaţi) pleacă pe capete? Pentru cruciada de care vorbiţi vă trebuie cruciaţi. De unde-i luaţi? Din Flămânda? Barasca?
Îl rog pe domnul profesor să nu mă eticheteze drept nihilist şi să nu mă împroşte cu „merde”. N-am făcut decât să-mi exprim liber punctul de vedere în privinţa textului său. Cu alte cuvinte, i-am asigurat feed-back-ul. În ciuda diferendelor, mă număr printre puţinii cititori care au „reacţii vizibile” în privinţa textelor sale. Ceea ce ar trebui să-l bucure. Sau nu?!