BĂIEŢII ALBAŞTRI

Mă indispun băieţii bine furajaţi, îmbrăcaţi în albastru, care din lipsă de ocupaţie mă iau la ochi ori de câte ori mă prind la fotografiat în apropierea ţarcului numit Jandarmerie. De Anul Nou, în timp ce-mi pregăteam sculele pentru a lua câteva cadre cu focurile de artificii de la Primărie, s-a apropiat de mine un jandarm care mi-a pus în vedere ca nu carecumva să-mi îndrept obiectivul spre el ori spre ţarcul Jandarmeriei: „Ştiu că sunteţi de la Primărie, dar să nu ne fotografiaţi, v-am avertizat!”. L-am asigurat pe flăcău că nu e în intenţia mea să imortalizez vajnicii apărători ai ordinii publice ori coşmelia unde pierd vremea. De acesta am scăpat repede. Astă-vară, a trebuit să pierd un sfert de ceas pentru a-l lămuri pe unul că, deşi mă aflam în grădina publică în vecinătatea Jandarmeriei, subiectele mele erau detaliile de arhitectură ale unei case în stil neoromânesc de lângă instituţia pe care o păzea. Ca şi cel din noaptea de Anul Nou, şi acesta – văzându-mă cu aparatul la ochi – a ţinut să mă „interogheze”. Se-ntâmplă uneori să pierzi timp preţios din pricina unor astfel de tăntălăi, ratând astfel cadre valoroase. Gândiţi-vă că, presat de timp, urmăriţi să surprindeţi un subiect într-o lumină caldă de după-amiază târzie ori în lumina „orei albastre” şi apare un malac în albastru care vă întreabă ce faceţi. Ca şi cum n-ar fi evident că dacă aveţi aparatul la ochi, nu puteţi decât să fotografiaţi. Ba, unii au tupeul să vă legitimeze ca pe un infractor. Creierul lor de broască vă percepe ca pe un delincvent, iar excesul de zel le impune să acţioneze. Astfel că, în loc să te simţi în siguranţă în prezenţa unui jandarm, dimpotrivă, trăieşti cu teama că dreptul la libera exprimare îţi va fi încălcat ori că vei fi legitimat fără motiv.
În concluzie, mesajul meu către aceşti băieţi vigilenţi este următorul: Vedeţi-vă de-ale voastre, uitaţi-vă în continuare după piţipoance, scuipaţi coji de seminţe de jur-împrejurul vostru pentru a vă marca teritoriul, admiraţi-i pe băieţaşii care accelerează în trombă de jur-împrejurul Primăriei. Dacă vedeţi un ins cu un aparat foto, nu-l mai întrebaţi tâmp „Ce faci aici?”. Nu-l întrebaţi nimic, se va descurca şi fără „ajutorul” dumneavoastră. De fapt, cel mai bun lucru pe care ar trebui să-l faceţi când vedeţi un fotograf e să dispăreţi, să vă ascundeţi. Nu de alta, dar puteţi apărea întâmplător în cadru şi… e păcat. De cadru, nu de dvs.!