30 DECEMBRIE 1947 – ROMÂNIA ESTE REPUBLICĂ POPULARĂ

30 decembrie 1947 este o zi tragică pentru destinul ţării noastre. Atunci s-a întrerupt brutal ordinea constituţională clădită pas cu pas în perioada monarhiei. La Râmnic, peisajul urban se transformă, regimul căutând să-şi afirme şi să-şi legitimeze autoritatea prin controlul simbolic asupra geografiei urbane. Astfel, schimbarea ordinii politice survenită la jumătatea secolului trecut, în urma căreia românii au pierdut mai tot ce câştigaseră între 1918 şi 1938, a însemnat şi o reconfigurare a spaţiului urban. Dispar unele monumente şi apar altele, se schimbă numele instituţiilor, ale unor străzi, sunt înlocuite simbolurile heraldice. Prin desfiinţarea judeţelor, Prefectura se transformă în „Sfatul Popular al Raionului Râmnicu Sărat”. De pe faţada Şcolii Primare Nr. 2 („Vasile Cristoforeanu”) dispare stema regală; este amplasat în schimb – în faţa şcolii – un monument sovietic cu secera şi ciocanul. Este demolat Teatrul Comunal din grădina publică (1948) şi se construieşte Teatrul Muncitoresc, la întretăierea străzilor Tudor Vladimirescu (fostă Carol I) şi Amurgului (fostă Elisabeta Doamna), actuala Casă de Cultură. Este înlăturat, din faţa Prefecturii, bustul lui Alecu Tătăranu, fost prefect liberal la sfârşitul secolului XIX. În locul său va fi aşezat un mic monument dedicat răscoalei din 1907. Se dorea anularea memoriei colective a orăşenilor şi, în acelaşi timp, inculcarea unor mentalităţi în conformitate cu ideologia oficială. Modificarea toponimiei urbane venea şi ea în sprijinul influenţării memoriei colective, a alterării identităţii unui vechi oraş românesc, numele străzilor exprimând anumite simboluri şi valori. Frecventele schimbări de nume de străzi duc la pierderea unor istorii, a memoriei locului respectiv.
Simbolul statului – stema – a fost înlocuit cu unul de factură sovietică, proletară, care nu a rezistat decât până în martie 1948, când a fost schimbat cu altul. Prima stemă prezenta un relief plat (de câmpie) şi un tractor pe şenile – simbol al progresului. La orizont, răsărea soarele comunismului. A doua stemă are un relief montan şi o sondă, simbol al terenurilor petrolifere. Se menţine soarele comunismului. Cu mici modificări, această stemă rezistă până în 1989.