If it bleeds, it leads – „Orice ştire în care curge sânge e o ştire de prima pagină”

În toamna anului trecut, un coleg din presă a apelat la mine să merg să fotografiez trupul neînsufleţit al româncei ucise în Italia. Nu trebuia decât să merg la capela unde era depusă şi să iau câteva cadre. Eram în dilemă. O astfel de imagine, însoţită eventual de o ştire ori de un comentariu, mi-ar fi adus cititori şi – lucru demn de luat în seamă – bani. Sunt fotograf freelancer şi nu trebuie să mă gândesc de două ori înainte atunci când mi se oferă şansa unui câştig. Colegul m-a asigurat că fotografia va ajunge într-un ziar de anvergură naţională, cu un tiraj ameţitor, cel mai citit tabloid din România la ora actuală. N-am stat prea mult pe gânduri şi… am refuzat propunerea colegului. Am considerat că astfel de imagini răpesc demnitatea vieţii omeneşti. Nu putem prezenta unele lucruri pentru simplul motiv că putem face asta. Sunt convins că cititorului nu i-ar fi plăcut să publicăm imaginea.
Deci, există un set de reguli peste care nu pot trece. Una dintre aceste reguli este aceea de a nu publica fotografii cu cadavre. Gândiţi-vă că ar fi vorba de rudele dumneavoastră. John Long, fotograf-şef la „Courant” din Hartford (Connecticut, SUA), este de aceeaşi părere. Vorbind în cadrul unei şedinţe despre etică ţinută la National Press Photographers Association, el spunea: „După ce ai fotografiat o zi întreagă, trebuie să mergi acasă şi să poţi adormi liniştit, având conştiinţa împăcată”.