PE URMELE LUI SIMION MEHEDINŢI

CELOR CARE CUNOSC SATUL ŞI PE SĂTENI NUMAI DIN CĂRŢI, E CU NEPUTINŢĂ SĂ LE ARĂT CÂT DE VECHI-STRĂVECHI SUNT DATINILE PĂSTORILOR DIN MUNŢII VRANCEI


Soveja

În ultima zi de brumărel am urcat în susul văii Şuşiţa, la poalele Munţilor Vrancei, acolo unde o mică depresiune adăposteşte Soveja, locul de baştină al lui Simion Mehedinţi. Nu mai fusesem din toamna lui 2004. Spre deosebire de acum şase ani, acum drumul pe valea Şuşiţei este excelent, îndemnând călătorul spre depresiunea vecină cu hotarul de nord al Vrancei istorice. După străbaterea localităţilor Panciu, Străoane, Răcoasa, Varniţa şi Câmpuri, toate alcătuind odinioară ocolul Şuşiţei, am ajuns pe meleagurile natale ale geografului născut într-o zi de octombrie a anului 1868. Pe vremea aceea, viaţa mocanilor era dominată de un tradiţionalism specific, oamenii ducând acelaşi trai de veacuri. „Viaţa muntenilor dintre Zboina şi Răchitaş fusese până atunci la fel pentru toţi. Fetele creşteau lângă vatra părintească, din casa părinţilor treceau în casa bărbatului, apoi de acolo la cimitir. Nu s-a pomenit să-şi părăsească măcar una satul. Cu băieţii era altă socoteală. Când ajungeau de 10 ori de 12 ani plecau cu oile. Unde? Cu târlele breţcanilor spre Dunăre, spre Bugeac şi chiar mai departe, primind ştiuta simbrie în vite…”, spune Simion Mehedinţi în „Premise şi concluzii la Terra”.

Situată într-o mică depresiune pe Şuşiţa superioară, la poalele muntelui Zboina Neagră care se înalţă la 1390 m şi Ţiua Golaşă, puţin mai scundă, – munţi înveşmântaţi cu păduri de răşinoase şi făgete, cu poieni cu fâneţe şi păşuni, – Soveja are o aşezare plăcută, cu mici loturi cultivate în zona dealurilor şi, mai cu seamă, cu păşuni ce coboară până-n marginea satului. La răsărit, culmea subcarpatică a Răchitaşului Mare (peste 900 m altitudine) închide depresiunea. Comuna e alcătuită din două sate, Rucăreni şi Dragosloveni, locuitorii fiind originari din Rucăr şi Dragoslavele, în partea de miazănoapte a judeţului Muscel. De acolo au ajuns la nordul Vrancei prin veacurile al XVII şi al XVIII-lea. O parte din ei s-a aşezat în ţinutul Râmnicului, pe valea Râmnei, la Dragosloveni.
Până să ajung în sat, am oprit pe stânga Şuşiţei lângă schitul Soveja, recent ridicat. Următoarea oprire a fost în centrul comunei, în faţa Primăriei şi a şcolii care poartă numele geografului mai sus amintit. Apoi am mers la biserica ridicată de Matei Basarab în 1645, în urma împăcării cu Vasile Lupu, biserică la cate tatăl lui Simion Mehedinţi, Neculai, a fost dascăl.


Biserica ctitorită de Matei Basarab la 1645, odinioară mănăstire, loc de surghiun al lui Alecu Russo, descoperitorul baladei MIORIŢA

Mausoleul eroilor din Primul Război Mondial l-am văzut doar din exterior, pentru că nu era nimeni care să ne deschidă. Nu se mai deranjează nimeni pentru cei câţiva turişti ajunşi din întâmplare pe aceste meleaguri. Şi oricum, memoria eroilor la români nu mai interesează (aproape) pe nimeni. „Staţiunea” din Soveja e în paragină, năpădită de buruieni, scaieţi, gunoaie, cu vite care pasc printre ruine.
În ciuda realităţii prezentului, recomand un drum la Soveja, pe urmele lui Simion Mehedinţi, geograful care în momentele de oboseală intelectuală de la sfârşitul veacului XIX revenea în satul natal pentru întremare.


Pe o uliţă de sat


Schitul Soveja