DE DRAGUL „ATMOSFEREI”

E octombrie… Hoinăresc prin oraş în căutarea unor posibile subiecte fotografice, a unor „insule” de culoare în cenuşiul atotstăpânitor. E după-amiază, ziua se micşorează văzând cu ochii de la echinocţiu încoace, iar lumina toamnei creează o atmosferă specială, cu umbre lungi ce dau maximum de relief. Îmi place să privesc jocul de lumini şi umbre într-un amurg de sfârşit de octombrie. Mă atrage îndeosebi lumina care mângâie blând faţadele clădirilor vechi ori aprinde frunzele castanilor din grădina publică. Îmi place şi ceaţa ce ascunde contururile, dând peisajului o aură misterioasă într-o zi mohorâtă, dominată de culori reci.
Intru în parcul din centru. Iau câteva cadre cu vegetaţia de aici – „barometru” sensibil al anotimpului pe care-l traversăm. Fotografiez în contre-jour frunzele portocalii de castan. Ies în Strada Vladimirescu şi încadrez foişorul Casei Iteanu cu arcele în plin cintru, dezmierdate de soarele blajin, filtrat de copacii dinaintea casei. De aici mă îndrept către o bijuterie arhitectonică de pe Strada Lupescu, unde fotografiez detalii – ornamente demne de o cauză mai bună. Frunzele teilor din faţă s-au îngălbenit, împrumutând parcă tonurile calde ale vilei pe care o străjuiesc. Nu mă mai satur să declanşez… Îmi place casa asta. Mi-aminteşte de lumea bună dinaintea comunismului, de râmniceni de altădată, rămaşi în amintirea bunicilor ori prin arhive.
Sunt la gară. Nu iau trenul, nu aştept pe nimeni, vreau doar să surprind cărămiziul staţiei feroviare, imitat de cei patru castani de lângă ea, ale căror frunze s-au încolăcit şi s-au înroşit, în contrast cu azuriul aprins al cerului de octombrie.

Iată-mă în cimitir… Iau în vizor o cruce, un felinar, o creangă îngălbenită, un înger de piatră ori câteva flori de toamnă răsărite pe un mormânt. În lumina autumnală sunt – toate – subiecte vrednice de o eventuală expoziţie. Umbre din ce în ce mai lungi învăluie mormintele, semn că înserarea este pe aproape. O ultimă declanşare şi… pentru azi ajunge. Mă voi întoarce pe străzile Râmnicului, provocat probabil de alte subiecte răspândite în geografia oraşului, eventual într-o zi neguroasă de toamnă târzie. Voi căuta colţuri pe care să le transpun în imagini de „atmosferă”. Sunt sigur că dacă le voi căuta bine, le voi găsi.