VALERIU ŞOFRONIE – RADU FEFCEAC, PORTRETE ÎN OGLINDĂ

Nu bănuiam că anterioara mea postare, „DIN PĂCATELE INTELECTUALILOR”, va suscita un deosebit interes printre intelectualii urbei. Vară fiind, mă gândeam că oamenii de spirit îşi odihnesc neuronii. Dar, nu toţi. Doi vajnici apărători ai valorilor cultural-spirituale ale Râmnicului au citit ceea ce am scris şi au simţit nevoia să riposteze. Cei doi fac parte din establishment-ul oraşului, au aceleaşi studii (de filozofie), şi – în ultima perioadă – acelaşi traseu politic, de la PDL la PNL. Deşi de vârste diferite, cei doi sunt buni prieteni, apărându-şi interesele reciproc.
De-a lungul timpului, i-am ajutat pe amândoi, dezinteresat. Am considerat că aşa e bine, să amplific vocea unor oameni care au ce spune. Am făcut-o chiar dacă uneori mi-am atras antipatia altor concetăţeni care, la timpul potrivit, mi-au spus că voi fi dezamăgit. Şi au avut dreptate. La bunăvoinţa mea, cei doi mi-au răspuns cu nerecunoştinţă. Ba, mai mult, unul dintre ei a avut neobrăzarea să-mi dea un telefon de ameninţare, dovedind că nu există nicio diferenţă între el (un intelectual rafinat) şi Cici Manolescu, de pildă, care m-a ameninţat de asemenea la telefon.


Dar, să nu lungim vorba şi să dăm numele celor doi cetăţeni. Unul dintre ei, cel ce m-a ameninţat, este VALERIU ŞOFRONIE. Cine este V.S.? Valeriu Şofronie e o figură notorie în peisajul intelectual râmnicean. Personaj controversat, profesorul de filozofie şi logică de la cel mai bun colegiu din oraş s-a dedicat în exclusivitate familiei şi lui Hegel. Publică versuri, critică şi eseuri filosofice. Este redactor la revista „Spaţii culturale”. Anul 2008 i-a adus Premiul I la Concursul Naţional de Poezie „Titel Constantinescu”, volumele „BLAGA – în şi despre mister” şi „Locuri în mine” (ambele la Ed. Olimpus) şi, mai ales, funcţia de consilier local pe listele PNL. Valeriu Sofronie are o îndelungată şi sinuoasă carieră politică. Ne-aducem aminte că în urmă cu un deceniu a candidat la funcţia de primar din partea unui partid de buzunar, PLDR. În 2007, pe când era în PD, se recomanda drept „un cetăţean suspendat” şi cita din presa străină aprecieri la adresa lui Traian Băsescu. În 2008 a trecut cu arme şi bagaje de partea liberalilor, punând umărul la schimbarea conducerii oraşului.
Cum l-am ajutat pe Valeriu Şofronie? În 2000, alături de alţi râmniceni, l-am propus drept candidat al PLDR la funcţia de primar al municipiului şi l-am sprijinit în campania electorală. Ba, mai mult, l-am însoţit la Bucureşti pentru discuţiile cu Neculai Cerveni, preşedintele partidului. I-am oferit spaţiu tipografic în ziarul „Sensul râmnicean”, dându-i posibilitatea să-şi facă publice ideile. De asemenea, am semnalat semnătura sa în revista „Spaţii culturale”, unde este redactor. În 2008, ziarul „Sensul râmnicean” l-a sprijinit în campania electorală, alături de întreaga echipă liberală, deşi abia părăsise Partidul Liberal-Democrat, partid pe care l-a slujit cu profund devotament. Calitatea de consilier municipal se datorează, în mare măsură, ziarului mai sus amintit. Cum apreciază Şofronie acest ajutor acordat mai bine de un deceniu? Printr-un telefon de ameninţare că mă dă în judecată pentru că am îndrăznit să-mi exprim liber opiniile pe Chirac’s blog. Fără comentarii!
Celălalt personaj este RADU FEFCEAC; un tânăr destoinic, absolvent de filozofie, poet, colaborator la publicaţiile locale, actualmente om de afaceri în domeniului impresariatului artistic. Când l-am cunoscut, mi-a lăsat impresia unui tip dedicat activităţilor sale, gata să pună umărul la propăşirea culturală a Râmnicului. Chiar am crezut că Radu face ce face doar de amorul artei, în ciuda unor avertismente din partea unor concetăţeni. La spectacolele aduse de „Adrenalitera” (să mai spună că nu-i fac reclamă), mă înfiinţam şi fotografiam momentele cheie ale spectacolului. Realizam interviuri cu actorii, publicam cronici în ziarul local. Mai mult, l-am sprijinit să facă bani. Cum? Deplasându-mă la diverşi sponsori ai asociaţiei/firmei sale şi imortalizând logo-uri, firme, magazine, cluburi, baruri, discoteci, farmacii, brutării, cofetării etc. Totul gratuit! Cum am spus, credeam în ceea ce face Radu Fefceac. De aceea, îl ajutam necondiţionat. Ca şi lui Şofronie, i-am pus ziarul la dispoziţie pentru a-şi face publice gândurile. Totul a mers bine până la un moment dat când, refuzând să-i promovez în ziar un aşa-zis spectacol în care prostul gust şi înjurăturile erau la ele acasă, impresarul a întrerupt colaborarea cu „Sensul râmnicean”. Mai mult, mi-a interzis accesul la spectacolele organizate de el. În schimb, a continuat să se folosească de fotografiile mele pentru a câştiga bani, fără să-i pese de drepturile de autor.
Aşadar, încă unul pe care l-am sprijinit (ce-i drept, un interval mai mic de timp decât pe Şofronie) şi care acum nu ştie cum să mă sape mai adânc.
Concluzia e una singură: ori aceşti oameni au uitat ajutorul dezinteresat, ori se folosesc de oameni, după care – atunci când ating o anumită poziţie – le dau cu piciorul şi recurg la gesturi greu de înţeles precum telefoanele de ameninţare. Dacă în privinţa lui Radu Fefceac sunt oarecum îngăduitor (tipul e tânăr şi lipsit de prea multă înţelepciune), în privinţa lui Valeriu Şofronie, om la 45 de ani, nu pot spune decât că sunt dezamăgit. Mă aşteptam ca un ins pe care l-am propulsat în Consiliul Local să aibă alte preocupări, nu telefoane de intimidare şi ameninţare la adresa unui jurnalist.

Categorie : opinii